ultimulunicorn

… chiar si atunci cand am pierdut sensul pe drum. ne tine Credinta, sau inertia sau teama ca daca ne-am opri – ne-am anihila existenta si asa fragila.
Deci continuam… in ciuda faptului ca platforma asta ne pune bete in roate noi scriem mai departe. Doar sa avem ce. Si chiar daca nu avem… tot scriem.
Non-sensul necesita cele mai multe cuvinte, ati observat?

Asa si eu… am nu mai putin de 4 carti incepute – dar prefer sa dau din tastatura. Nu ma intrebati de ce. Am multe alte lucruri incepute, pe care nu cred ca am sa le termin vreodata. Dar ma simt ancorata in viata. E putin penibil sa imi “justific” existenta prin faptul ca am de terminat diverse… “I live to finish stuff!”

Nu zau acuma?!?… asta e tot???
E doar o stare de Stand-by din care astept sa ies. Aici e greseala. ca astept! Trebuie sa preiau initiativa si sa fac ceva in sensul asta. Asteptarea dupa ce ca e incomoda e si incerta. Nu stii cum se poate termina. Sau cand. Sau daca…

Un lucru demn de mentionat pe anul 2010 este asta http://sillygirl3003.blogspot.com/2010/01/cosaru.html
pe care l-am mentionat oricum pe blogspot… incep sa cred ca 3 bloguri sunt prea mult pentru mine. Nu mai tin pasul. Dar nici sa renunt nu pot… m-am atasat prea tare de scrierile mele.
Vaaaiii… saraca fata cu 3 bloguri si prea putina minte in cap.

Unul din lucrurile pe care mi le-am propus pe 2010 este sa nu ma mai plang! Taci si rabda. Unicoarna, fii barbata!!!

Tot ea, chestia pe care o numim viata – se intampla sa te mai si surprinda. In general te doare, chiar si atunci cand te surprinde… pentru ca tu deja iti luasei gandul, ti-l mutasei in alta parte. Si ea vine si iti trage una peste planuri de nu ti le mai vezi!

De aia in general nu le fac. Ca nu se stie.

… and then you die!

dar eu tot cred ca trebuie sa fie ceva mai mult de atat.

… ar fi ceea ce ni se intampla in timp ce asteptam o sansa!

nu am spus-o eu, e dintr-un film

eu pun intrebarea: o sansa sa ce???

pentru ca viata merge inainte, desi unora le pare ca sta in loc sau mai rau ca regreseaza…

aproape ca m-am simtit tentata sa imi cer scuze ca am votat cu base, ceea ce e o prostie. asta am simtit, asta am votat – nici macar nu ar fi contat alegerea mea singulara daca nu ar fi fost alti 5 milioane si ceva care au ales la fel ca mine din motive mai mult sau mai putin asemanatoare. that’s not the point!

Nu e sfarsitul lumii, nici macar al Romaniei.

SA TRECEM PESTE! si sa punem curu’ la treaba.

imi place foarte mult poza asta. il reprezinta pe Eddie Vedder…

“a human beeing that was given to fly”.

Well… some of us are. The rest – we just exist. The least we can do is smile

ma kak pe mine tot incercand sa dibuiesc cum functioneste weblogu’ asta “imbunatatit”, mi se pare oarecum aberant din moment ce WP l-am dibuit relativ usor, sa ma las pagubasa in fata webloagei, dar mai bine renunt eu pana ma lasa nervii definitiv.

de o juma de ora cel putin ma chinuiesc sa incarc o poza fara succes. mp3-ul mi-a ramas inmormantat printre fisiere media pe care nu gasesc cum sa le accesez si sa le reasez intr-o lista la care sa am acces cand vrea ciocanelu’ si scarita mea deci… jal-nic!!!

da, stiu, am zis ca nu mai intru, ca nu ma mai plang, dar tot am senzatia ca e ceva usor si la mintea cocosului, adica nu ma pot abtine sa n-o consider o provocare… insa explicatia cred ca consta in faptul ca eu sunt ga-i-na! prin urmare mintea cocosului imi este definitiv si irevocabil inaccesibila!!!

ps

asta pana uit, bineinteles!

imi par albastre, sau mai bine cenusii, ca asta nu e culoare politica – inca. e greu sa fii vesel, desi vremea te indeamna, insa oamenii de la radio si televizor ameninta cu un viitor sumbru si amenintarile lor imi taie tot cheful de viata, ala cat mai ramasese
mai bine ar fi frig, pentru ca atunci as bea niste vin fiert si mi-as mai reveni.
a, si ma enerveaza si weblogu’ zilele astea, asa ca poate nu mai intru o vreme pe aici. uite asa. ca sa nici nu ma mai plang.

mi-au dat oamenii astia drumu’ la blog, da’ nu se lasa cu una cu doua urnit… ca magaru’

io sunt fericita ca mi-au pastrat insemnarile, ba chiar am bagat de seama ca acuma am cate 2 exemplare din unele… adica am de unde pierde daca e sa mai cada webloaga iara.

sa bem si sa ne bucuram, ca iata – blogu’ ratacitor s-a intors acasa.