Feed on
Posts
Comments

… si totusi ne atasam de ele, iremediabil. chiar daca nu au un suflet al lor, au franturi din sufletele noastre, si au primit din caldura inimilor si mainilor care le-au atins.

Un blog e si el doar un lucru… o chestie nici macar tangibila cum e o carte sau un caiet.

Un blog e mai mult un loc , un loc unde te duci si iti plangi of-urile, iti speli gandurile si le dai lumina , un loc unde iti agati amintirile dragi.

Daca lucrurile nu sunt oameni se presupune ca le poti da drumul mai usor, si totusi…

Revin aici, ca si cum as reveni in gradina mea secreta … unde pot sa-mi destainui gandurile fara teama. M-a ranit iar. Dar cu cat ma gandesc mai mult, cu atat lucrurile isi schimba sensul si ordinea si imi pare ca vad numai partea care imi argumenteaza mie cazul. Dar mai este si cazul lui… si poate are si el dreptate, si poate am si eu o vina. L-am facut sa se simta prost. Si poate eu nu inteleg asta asa cum ar trebui, adica la proportiile pe care le percepe el. Orgoliul meu, indiferent cat de berbec ma dau, nu ating inaltimile ametitoare ale orgoliului masculin … nicidecum!

Imi pare rau, dar in apararea mea eu pot sa spun ca n-a fost premeditat, nici macar intentionat. Pur si simplu nu puteam sa ma abtin! Pe cand el… nici macar nu intentioneaza sa se apere. Lui doar nu-i pasa. Atat!

Hristache…

“HRISTACHE – Miel de Paste, adica delicata bucurie de-o primavara, injunghiata , adusa pe-o tava insangerata. Blana pe care am mangaiat-o a mai ramas pe la incheietura copitei. De neinteles: spre a-l cinsti pe Karajan (vezi Herbert), turnam apa fiarta si clei de pielarie in viorile pe care ni le-a incredintat pentru ora concertului? Bucurie inaintea sangelui? Puritate obtinuta prin injunghiere ?

- Exemplul nu e fericit: Hristache imaculatul, zburdalnicul, care acum zburda sub pruni, maine ne va strica ideea, va fi oaie proasta, pastrama cu blana, incompatibila cu ideea pura de sacrificiu, rimand doar cu saliva.

- Karajan isi va perfectiona viorile pana la a suna ca behaitul concerta(n)t si ne va strica ideea de elevatie si sublim.

- Asa, continua el.

- Asa, replicai eu, fara a insista sa inteleg o iota din dialogul simtit ca un elogiu mascat al crimei rituale.”

Dictionar onomastic – Mircea Horia Simionescu

O zi cu soare!

S-a dat drumul la zile cu soare … acum sa vezi invazie pe strazi si in parcuri !

Eu astept explozia de verde din copaci . Inca nu se vede, dar o simti in aer :D

… de cand a fost 15 ian 2011, si am fost noi, si a fost bine, si era soare si radeam…

Lucrurile simple par uneori cel mai greu de atins.

Chiar si pentru un unicorn ca mine!

pijamalele!

Chiar la inceputul filmului ala cu N Cage si Meg Ryan , cand e el inger… si moare aia mica – Seth (personajul lui Cage ) o intreaba – si ce ti-a placut cel mai mult? iar ea raspunde in timp ce pleaca cu el:”Pijamalele!”

De milioane! Mie mi se pare cea mai memorabila faza din toate filmele pe care le-am vazut – si nu sunt putine, mai memorabila ca “Here’s lookin’ at you, kiddo!” din Casablanca , pe care btw nu l-am vazut! :D (cu asta ma descalific singura din cursa pt cinefilul anului :) ))).

memento mori

Se spune ca e bine sa iti petreci in fiecare zi macar un minut gandindu-te la moarte… cum ar veni – sa nu uiti ca esti muritor si ca esti doar in trecere prin lumea asta. Pe cei morti nu are rost sa-i regretam, dar putem regreta ca nu am facut mai mult pentru ei cat inca erau cu noi. Din pacate astea sunt regrete fara alinare.

Ca muuuuulta vreme a mai trecut de cand nu am mai dat pe aici – si tin minte ca era o vreme cand asta era locul meu preferat de aberat! Ooofff! Cum se mai trec toate. Insa acum am ceva mai mult timp… macar o vreme – asa ca mi-am zis sa mai sterg din praful care s-a depus pe aici peste gandurile mele. Cum ar veni sa le scot la lumina si la o gura de aer proaspat de toamna care sta sa vina.

Imi trecuse candva prin cap ca daca tot se schimba totul si toate se trecatat de repede, nu mai are nici un rost sa ma atasez de fiinte si lucruri de locuri si anotimpuri . Toate se trec, se repeta si mai ales se schimba ele pe ele – adica chiar de nu sunt altele – in oricecaz nu mai sunt aceleasi.

Mare prostie gandu’ asta de-mi trecuse mie prin cap. Bine ca era prin trecere si n-as stat mult. Pana la urma cred ca ideea e sa ne lasam schimbatisi noi la randul nostru odata cu restul. Exista o dinamica a firii care urmeaza niste legi nescrise… si am senzatia incepe odata cu TOAMNA! ;)

atunci cand omu’ nu are griji serioase, isi creeaza unele mai neserioase, asa… cum ar fi:

- dintre cele doua momente preferate ale zilei – ala cand ma intind seara in pat sa dorm, si ala cand imi intind dimineata oasele dupa ce m-am desteptat, ca s-o iau din loc… care e cel mai tare?!? huh?/:)

amandoua prezinta avantaje si dezavantaje . seara stii ca ai niste ore de somn inainte, dar esti cam rupt sa te simti f bine.

dimineata te simti grozav, dar stii ca te duci la birou unde dai peste sefu’… :D

personal inclin sa prefer intinsul de dimineata… desi daca esti cu cine vrei tu in pat, perspectiva se schimba simtitor – si parca prefer intinsul de seara, indiferent cat de putine ore de somn am in fata;)

Older Posts »

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X