Articol publicat in: Cultura
“HRISTACHE – Miel de Paste, adica delicata bucurie de-o primavara, injunghiata , adusa pe-o tava insangerata. Blana pe care am mangaiat-o a mai ramas pe la incheietura copitei. De neinteles: spre a-l cinsti pe Karajan (vezi Herbert), turnam apa fiarta si clei de pielarie in viorile pe care ni le-a incredintat pentru ora concertului? Bucurie inaintea sangelui? Puritate obtinuta prin injunghiere ?
- Exemplul nu e fericit: Hristache imaculatul, zburdalnicul, care acum zburda sub pruni, maine ne va strica ideea, va fi oaie proasta, pastrama cu blana, incompatibila cu ideea pura de sacrificiu, rimand doar cu saliva.
- Karajan isi va perfectiona viorile pana la a suna ca behaitul concerta(n)t si ne va strica ideea de elevatie si sublim.
- Asa, continua el.
- Asa, replicai eu, fara a insista sa inteleg o iota din dialogul simtit ca un elogiu mascat al crimei rituale.”
Dictionar onomastic – Mircea Horia Simionescu
