Revin aici, ca si cum as reveni in gradina mea secreta … unde pot sa-mi destainui gandurile fara teama. M-a ranit iar. Dar cu cat ma gandesc mai mult, cu atat lucrurile isi schimba sensul si ordinea si imi pare ca vad numai partea care imi argumenteaza mie cazul. Dar mai este si cazul lui… si poate are si el dreptate, si poate am si eu o vina. L-am facut sa se simta prost. Si poate eu nu inteleg asta asa cum ar trebui, adica la proportiile pe care le percepe el. Orgoliul meu, indiferent cat de berbec ma dau, nu ating inaltimile ametitoare ale orgoliului masculin … nicidecum!
Imi pare rau, dar in apararea mea eu pot sa spun ca n-a fost premeditat, nici macar intentionat. Pur si simplu nu puteam sa ma abtin! Pe cand el… nici macar nu intentioneaza sa se apere. Lui doar nu-i pasa. Atat!
